O vacanta de vis pe Valea Aleului, in inima Apusenilor

In inima muntilor Apuseni, situată sub Masivul Cîrligaţi, Valea Aleului este o destinatie către o natură netulburată. Poti sa stai, ore intregi, sa asculti clipocitul apei ce loveste in drumul ei pietrele rebele, ale albiei piraului Aleu ce se varsa in Crisul Pietros. Pe ici-colo auzi veselele triluri de pasarele, purtate de o dulce adiere ce iti modeleaza firea si pune ordine in lucruri… Este o adevarata oaza pentru cei care iubesc si aprecieaza natura.

In aceasta lume de vis am pornit intr-o calatorie alaturi de doi prieteni dragi. Primele zile le-am petrecut odihnindu-ne si gatind, apoi ne-am hotarat sa exploram zona si am pornit in excursie spre Padis.
Situat la o altitudine medie de 1225 m, Padisul se constituie intr-un veritabil platou carstic, aproape plan, ciuruit de numeroase doline, unele cu lacuri, altele cu palcuri de molizi, prin care se dreneaza apele din precipitatii ce vor iesi apoi la lumina zilei in Poiana Ponor prin Izbucul Ponor sau in Valea Boga.
Deseori, putem intalni grupuri de cai pe jumatate salbaticiti, ce alearga in libertate sau pasc domol, dand viata intregului platou.
Biserica Motilor are 1456m, pe care este amplasat un punct de belvedere decorat cu icoane şi felinare care luminează şi noaptea, funcţionând ca punct de reper pentru turiştii rătăciţi.

De la Padis am coborat la Glavoi. De zece ani, la începutul lunii august, platoul Glăvoi din Padiş este luat cu asalt de participanţii la tabăra MASH. Studenţi medicinişti, şi nu numai, din toate colţurile ţării au ales şi anul acesta să îşi petreacă şapte zile din vacanţă în cadrul taberei, aflată la cea de-a 15-a ediţie. În tot acest timp, participanţii iau parte la cursuri şi parcurg trasee montane destul de dificile.

Am coborat apoi la drumul ce duce spre Cetatile Ponorului care reprezintă fenomenul carstic cel mai impresionant, fiind alcătuit din trei avene adânci, care se înscriu într-o depresiune împădurită cu un diametru de 1 km şi o adâncime de 300 m; pereţii prăpăstioşi, un curs de apă sălbatic, ce se pierde într-o peşteră subterană, fac din această regiune una dintre cele mai pitoreşti din ţara noastră;Cetatile Ponorului au fost declarate rezervatie naturala inca din 1952, obtinand apoi statutul de monument al naturii si trecand in custodia Academiei Romane.

Intr-o alta zi, am pornit spre Pietroasa- Sudrigiu si de acolo am luat-o spre Chiscau, la Pestera Ursilor.
Pestera Ursilor se afla in imediata apropiere a localitatii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m. Are o dimensiune de-a dreptul impresionanta, masurand mai bine de 1500 m,din care 521 m au fost declaraţi rezervaţie ştiinţifică, avand doua galerii suprapuse.
Se spune ca numele de “Pestera ursilor” vine de la 140 de ursi care au ramas blocati in pestera dupa ce o stanca s-a pravalit peste intrare. Legenda este sustinuta de numarul impresionant de fosile ale ursului de caverna, disparut acum 15.000 de ani, gasite in pestera. Astazi, pestera este iluminata in permanenta si interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite.
Numele pesterii se datorează numeroaselor fosile de „ursi de cavernă” descoperite aici. Pestera era un loc de adăpost pentru aceste animale.

Pestera Ursilor a fost descoperita in urma unei dinamitari in cariera de marmura la Chiscau in anul 1975 de un localnic, pe nume Traian Curta. La data de 14 iulie 1980 peştera a fost deschisă publicului.

Pestera Ursilor ne ademeneste prin frumusetile sale arhitecturale, adevarate sculpturi realizate chiar de catre natura. Astfel, putem vorbi despre “Mastodontul”, “Draperiile din Galeria Ursilor”, “Lacul cu nuferi”, “Casuta Piticilor” si “Sfatul Batranilor”, intrucat fiecare statueta creata de legile naturii a fost astfel denumita de catre om.

Pentru mine Pestera Ursilor va fi mereu o destinatie preferata, alaturi de celelalte pesteri din zona, amenajate pentru turisti.

Si cum totul ce e minunat se termina atat de repede, ne-am promis ca la anul sa revenim si sa mai vedem si alte frumuseti ale minunatilor Munti Apuseni! Vizitati zona pentru ca nu veti regreta!

Cititi mai multe jurnale de calatorie!

Un articol de Doina Toncean