Sirnea, primul sat turistic din Romania

In toamna am fost invitati la Brasov, la niste prieteni. De abia asteptam. Nu fusesem de mult intr-o excursie, iar ce avea sa urmeze se anunta promitator. Mergeam la o familie care cunostea bine locurile. Tatal din familie ne-a fost un adevarat ghid. Prima zi am petrecut-o prin imprejurimi, dar despre cea de-a doua zi trebuie neaparat sa va povestesc. Domnul „ghid” ne-a spus de seara: maine o sa mergem la Sirnea, la casa mea parinteasca! N-am stiut atunci ce peisaje de vis o sa-mi fie dat sa vad a doua zi.

Situata intre Parcul National Bucegi si Parcul National Piatra Craiului, Fundata este comuna aflata la cea mai mare altitudine din Romania (1.360 m), in pasul Rucar–Bran. Dupa ce am ajuns in Fundata, am dat peste indicatorul de Sirnea si am intrat 4 km pe un drum serpuit de tara. Sirnea este primul sat turistic din Romania, veche asezare de pastori, ce ofera o deschidere de vis, atat spre creasta Pietrei Craiului, cat si spre Masivul Bucegi.

O casuta ici, una acolo, spatii generoase intre ele, munti de jur imprejur, nu magazine sau reclame. Atata liniste! Mirific! Privim uimiti din masina. „Ghidul” nostru ne arata o crescatorie de struti. Fiica mea de 6 ani se uita mirata: sunt atat de inalti! Pasuni intinse, capite de fan, cresterea animalelor este ocupatia de baza, multe case nelocuite, vizitate doar din cand in cand de proprietari. Parca timpul s-a oprit in loc!

Ajungem la casuta cu pricina. „Ghidul” nostru coboara din masina o naveta cu paine, ma gandesc, dar tac, ce facem cu atata paine? Apoi vad ca trimite cu paine pe prietenul fiicei sale, la un vecin. Troc! Se intoarce cu cas! E cam frig, gazda aprinde focul si in curand nu mai dardaim. Tatal meu imi spune: M-as muta in satul asta, cred ca m-as putea obisnui cu frigul! Copilul meu imi cere ceva dulce. Fiica gazdei isi aminteste ce-i spunea bunica ei, in aceeasi casuta, cand ea ii cerea ceva dulce: Avem branza dulce, cas dulce, urda dulce, lapte dulce! Dupa masa iesim sa admiram zona, ne urcam pe cateva culmi, spre a putea vedea cat mai mult. Aflu ca iarna se poate schia, chiar daca nu sunt partii amenajate. Parca e o alta lume! Magnific! „Ghidul” ne propune sa ne pregatim de plecare, mai are multe sa ne arate.

Urmatoarea oprire: Cheile si Pestera Dambovicioarei. Adancirea paraului Dambovicioara in calcarele Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km. Am mai vazut atatea chei, dar acestea aveau ceva special. Ajungem la Pestera Dambovicioarei. Ghidul care ne conduce prin pestera ne spune ca pestera s-a format datorita actiunii apelor paraului Dambovicioara, care au taiat in calcarele Masivului Piatra Craiului. S-a descoperit o noua galerie, dar inca nu se viziteaza. Inaltimea pesterii permite deplasarea in picioare. Desi, are o lungime mai mica decat alte pesteri din Romania, pestera este cea mai lunga din zona si este vizitata de foarte multi turisti.

Parasim zona si ne intoarcem catre Brasov. O ultima oprire: Castelul Bran, dar despre acest castel nu va voi povesti, probabil stiti destule, dar vreau totusi sa-l amintesc, sa nu-l uitati.

A fost o zi minunata! As pleca oricand intr-o excursie asemanatoare, si va indemn pe toti sa petreceti cateva zile la o pensiune dintr-un sat de munte! Avem locuri formidabile! Descoperiti-le!

Un articol de Radu Cristian Rosu