Calatorie in Grecia, tara cu cel mai frumos apus de soare

Grecia este, fara dubiu, tara mea preferata in materie de calatorii.  Am vazut locuri mult mai frumoase, mai elegante, mai spectaculoase, adevarate oaze de cultura, insa doar aici am simtit ca ma apropii de Dumnezeu! Mi-am inceput calatoriile in Grecia cu autocarul pe cand faceam handbal. Aveam vreo 15 ani si nu stiam ce avea sa insemne pentru mine acest taram de basm!

Insula Santorini este acel loc magic, cu mai multe biserici decat case, mai mult vin decat apa si mai multi magari decat barbati!!!
Hotelul unde am locuit este in Kamari, o camera cat un apartament, o terasa proprie si cateva pisici negre in dotare. Sentimentul de a te trezi dimineata si a vedea doar mare in fata ochilor iti da senzatia de netarmurire si deplina libertate. E ca si cum esti doar tu pe lume si lumea esti tu.

Orasul in sine nu este fantastic, dar are taverna langa taverna, magazin langa magazin. Ador dimineata sa cumpar prajituri cu vanilie si gris, ziare si cafea, sa aprind o lumanare la biserica si sa privesc trecatorii. Este imposibil sa nu te fascineze exuberanta cu care isi traiesc viata, bucuria afisata la inceputul fiecarei zile, doctorul care este doctor, politistul care este politist si preotul care este preot. Aceste categorii sociale inca mai reprezinta ceva in cultura lor si este suficient sa intrebi la rent a car despre un doctor, ca primesti adresa, numarul de telefon.

Traseul facut a fost Kamari, Perivolos, Thira si Oia. Fiecare din aceste locuri este interesant pentru ceva anume, iar dintr-un capat in altul al insulei faci aproximativ o ora.

Capitala insulei este Thira, de un alb- albastru, stradute mici, flori, arome, culori, animatie, marea care te uimeste de fiecare data, magari care te urca scarile, cluburi, taverne, cofetarii… Alegem un restaurant si o masa pe buza prapastiei, cu o priveliste care ti se pare ireala, asemenea unei carti postale.

Se spune despre Santorini ca este motivul pentru care s-au inventat cartile postale. Am senzatia ca aici albastru are alta culoare. Si ca fetele de masa incadrilate sunt cele mai frumoase din lume iar cele albe de hartie de deasupra lor le definitiveaza. Bineinteles ca nu avem nicio limita cand e vorba despre cotlete de berbecut, tzatzichi, sarmalute, fructe de mare, vin. Ne plimbam mult pe stradute fara sa stim incotro ne indreptam si fie ca privim o vitrina de cofetarie, fie nimerim intr-o biserica catolica in care canta angelic un cor de copii, toate ni se par rupte din rai. Dupa atatia ani de mers in Grecia, inca ma mai fascineaza scosul scaunelor in fata pravaliei si invartitul mataniilor. Doar ei stiu cum sa o faca. Spre ora 10 seara, deja incepe agitatia premergatoare cluburilor. Gasesti orice, de la cluburi gen pub la cluburi super moderne si de la baruri cu sezlonguri orientate spre mare si muzica clasica la cel in care am fost noi… Crystal Lounge Bar. Nu pot spune ce este atat de special in legatura cu locul asta, daca e privelistea sau muzica absolut minunata, daca este chelnarul care bea ceva cu noi in fiecare seara sau dj-ul care ne-a dat un cd cu muzica lui, daca suntem noi care ne iubim sau e pur si simplu alta lume.

Oia este greu de descris in cuvinte. Parca ti-e frica sa te asezi undeva, atat de alb este totul. In ciuda structurii aproapte identice cu Thira, noua ni s-a parut complet diferita. E ca si cum Oia este un concert de muzica clasica la Ateneu si Thira un concert al lui Antonis Remos. Aici restaurantele sunt pretentioase, pretioase as zice, lumea evident mai distinsa, animatia nocturna mult mai putina. Este locul care probabil defineste Santorini a fi o insula romantica, cea mai romantica dintre ele. Orasul este faimos pentru apusul lui de soare. Nu sunt doua la fel, dar toate sunt senzationale. Lumea intreaga pare sa se fi oprit in locul asta. Intr-o discutie cu patronul unui bar care parea categoric mai mult parizian decat grec, acesta ne-a martursit ca angajatii lui sunt turisti veniti in vacanta, care au ales sa nu se mai intoarca in tarile lor, indragostindu-se iremediabil de Santorini.

Perivolos inseamna plaja cat vezi cu ochii. Perivolos inseamna beach bar. Petreceri pe plaja, lume normala, tineri pusi pe distractie, familii cu copii, toti in acelasi loc, fara sa para nimic anormal. In week-end se poate observa fara nicio greutate o aglomerare brusca a locului. Am aflat ca atenienii vin in Santorini in fiecare week-end sa petreaca alaturi de prieteni sau familie. Inca nu stiu ce este diferit la ei, dar ceva este.

Iubesti Grecia, iubesti mancarea lor. Am cautat un loc sa mancam care sa nu fie in niciun fel turistic si am descoperit o taverna, Galini, ascunsa undeva pe un drum in mijlocul unui camp. Este in mod evident o afacere din tata in fiu intrucat pe un perete exista o poza imensa a bunicului proprietarului. Terasa restaurantului este chiar pe plaja, intr-o pustietate. La mese erau localnici, veniti in familie, adesea foarte numeroasa, sau intre prietenii. Ce mi-a placut foarte tare a fost faptul ca erau trecuti bine de a doua tinerete dar povesteau, vorbeau, radeau, mancau cu tot sufletul si toata bucuria. Mancarea divina, mai buna decat la orice restaurant de 5 stele de pe insula.
Pana si drumul intre aceste orase este minunat. Totul este alb cu albastru, singurele pete de culoare fiind date de flori. Pe fiecare straduta poti gasi ceva care sa te opreasca pentru un timp in loc. Sunt si cateva locuri de vazut din punct de vedere cultural cum ar fi un muzeu al ceramicii si unul al vinului.

Daca ma intrebati pe mine, o excursie reusita in Grecia este cea in care te identifici cu localnicii, mergi in locurile frecventate de ei, ii asculti si petreci cu acestia.

Un articol de Doru Popovici