Jurnal de explorare a Romei, Cetatea Eterna

Roma, cetatea eterna, orasul pe 7 coline, orasul imparatilor; de unde sa incepi o aventura in acest oras mirific? De terminat o astfel de aventura oricum nu se poate intr-o singura vacanta.

Prin urmare am plecat bine echipati cu ghiduri turistice, harti si documentari prealabile, pregatiti sa « bifam » toate obiective turistice importante. Este o idee buna sa ai un plan pe zile, sa stii cand ai nevoie de transport, cand poti merge pe jos, cand sunt deschise pentru vizitare anumite obiective. De exemplu o rezervare telefonica cu cateva zile inainte la Galeriile Borgheze te scuteste de coada sau chiar de riscul de a nu mai avea loc pentru acea zi.

Dar…am invatat inca din prima zi in Roma ca e nevoie si de momente de ratacire pe strazi, sau de reverie in diverse locuri fascinante.
Colosseum-ul si Forumul sunt impunatoare, cu atat mai mult daca te gandesti cum era in toata gloria sa. Dupa cateva ore de vizitat si admirat, am simtit nevoia sa « traiesc », sa « respir » aceste locuri. Si cum poti face asta mai bine decat sa te asezi si sa privesti dincolo de imaginea de ansamblu, la detaliile care o compun ? Ati citit vreodata panourile explicative de la obiectivele turistice ? Am aflat lucruri interesante si le-am « simtit « pentru ca le-am citit chiar in interioul Colloseum-ului. Modul care in intrapatrund ruinele cu copacii in Forum, Columna lui Traian privita prin binoclu, asa am descoperit Roma mai bine.

Locul meu preferat a fost Fontana di Trevi. Mergand catre ea, auzi forfota multimii vesnic prezente ; cred ca se gasesc in apa monede din orice tara de pe planeta, monede aruncate de oameni care fie cred in legenda conform careia te vei intoarce aici daca arunci o moneda, fie vor o ipostaza frumoasa pentru o poza. Fantana il reprezinta pe Neptun, zeul marii, in carul de lupta, de forma unei scoici, tras de 2 caluti de mare; ce simbolizeaza natura schimbatoare a marii (unul este calm iar celalalt este aprig si agitat). In fata acestei fantani, pur si simplu m-am simtit stapana a lumii si am avut impresia ca sunt in prezenta unui lucru care exista « de cand timpul ». O senzatie aproape sacra, de absolut, de calm.

Am revenit in fiecare zi din cele 4 cat am stat in Roma la Fontana di Trevi, atat de mult mi-a placut. Sunetul apei are ceva aparte, ceva atemporal, astfel incat, desi inconjurata de foarta multa lume, m-am simtit singura cu gandurile mele – lucru greu se atins in astfel de aglomeratii.

Am vizitat Vaticanul intr-o zi noroasa, ploioasa, dar asta nu m-a impiedicat sa admir peisajul de sus (o pelerina de ploaie subtire, albastra m-a ferit putin de ploaie – un lucru extrem de bun de avut in bagaj daca nu vreti sa il cumparati la supra prêt de la vanzatorii ambulanti care bineinteles ca profita in astfel de zile mohorate). De aici am ramas cu senzatia ca am fost intr-un loc istoric (asta indiferent de credinta si religia fiecaruia).

Ca sa te simti macar pentru cateva zile un « italliano verro », trebuie sa incerci paste, vin si inghetata. In Piazza Navona am mancat cel mai bun gelato tartufo, de la o cofetarie chiar din centrul pietei. Bineinteles ca a plouat putin, dar era o senzatie placuta sa stai in ploaie, privind artistii care pictau, desenau. Cele mai bune paste le-am servit la o mica terasa din Trastevere, un mic cartier din sud-vest, printre cele mai vechi ale Romei, nemodernizat, cu strazi inguste, cladiri cu fatade scorojite. Toate terasele aveau practic mesele in trotuar, mese din lem vechi, cu un farmec aparte. E asa liniste aici, dar nu e sinistru, din contra, cladirile, asa neingrijite cum par ele, sunt colorate, iti dau o senzatie de «acasa».

Dupa ce am vizitat Basilica Santa Cecilia in Trastevere si Basilica Santa Maria in Trastevere, am luat-o la pas pe stradute, ajungand de cateva ori in acelasi loc, apoi descoperind alte stradute, alte case colorate, acoperite de plante. Parea ca fiecare obiect, desi aparent aruncat si parasit langa zidurile vechi, a fost asezat acolo cu suflet, pentru a completa o imagine.
Am petrecut o dupa amiaza intreaga in Trastevere, hoinarind pe stradute si in magazinele cu delicatese de ciocolata (decoratiuni in forma de Pinocchio si alte personaje).

Apoi, in acea seara, parca sub mirajul acestui cartier, am uitat de harti si ghiduri si am luat metroul pana la statia Vittoro Emanuele. Greseala ! Pentru ca monumentul cu acelasi nume nu se afla la statia aceasta de metru (care e undeva la periferia orasului, pustie la ora 22 cand am fost), ci se afla destul de aproape de Colloseum, in Piazza Venezia. Asa ca pana am ajuns inapoi la monument, sa il vedem noaptea, stralucind in lumina lunii si in cea artificiala, a trecut de miezul noptii. Dar a ramas o amintire placuta in final, cu ceva aparte.

Care sunt primele imagini care revin cand ma gandesc la vacanta in Roma? Pe langa obiectivele turistice in sine (picturile si sculpturile impresionante din Galeriile Borgheze si din toate bisericile si catedralele si cladirile), ma gandesc la castanele coapte mancate intr-o zi ploioasa (bineinteles) in Piata di Spagnia, la portocalii de pe strazi care miroseau atat de frumos, la porumbeii care stateau pe zidurile castelului S’Angelo, nemiscati, pentru a fi fotografiati, la senzatia de picioare rupte dupa o zi de tur al sculpurilor lui Bernoulli; la aceste detalii si senzatii care transforma o vacanta intr-un oras intr-o traire si explorare a orasului.

Un articol de Ionela Madalina Mihai