Descoperind Italia ascunsa – Artena

Acum doua veri am avut ocazia sa vizitez o particica din minunata Italie. Am fost fascinata de-a dreptul de toate frumusetile pe care aceasta le ofera si m-am intors acasa cu amintiri foarte placute, dar si cu regretul ca nu am vazut mai mult. Am vizitat o provincie numita Artena, aflata la aproximativ 100 km distanta de Roma, o comuna-cetate care pe mine m-a cucerit prin autenticitatea si frumusetea ei.

Am locuit timp de 10 zile intr-un micut, dar cochet si curat orasel numit Latina. Latina Lazio este situat la o distanta de aproape 60 km de Roma si la doar 5 minute de mers de plaja. Timp de 3 zile m-am balacit in Marea Tireniana si m-am bucurat in fiecare secunda de privelistea minunata a muntelui din departare si de apa limpede prin care se vedeau inotand pestisorii.

Prima intalnire cu Artena a fost magica. Intrasem in Italia in urma cu 8 ore, obositi si nemancati, satui pana peste cap de atatea sensuri giratorii, si din ceea ce vedeam in jur, credeam ca nu vom mai ajunge in veci la destinatie. Si atunci apare orasul, in toata splendoarea, inaltandu-de de la baza muntelui, pana sus, unde nu puteam zari din masina.

Suficient de inspirata, am pus mana pe camera foto si am imortalizat-o, stiind ca aceea va fi prima fotografie a Artenei. Ne-am continuat drumul , am admirat ceea ce am putut din mers, si am concluzionat : nu vom parasi Italia fara a vedea mai intai, in detaliu, Artena.

Dupa doua zile, una obositoare de vizitat Roma, iar alta relaxanta petrecuta la plaja, am zis sa incununam totul vizitand Artena. Astfel, am admirat in tihna peisajele in drum spre cetate: livezi de maslini, lamai si portocali care se intindeau pana la linia orizontului, vii cu struguri imensi atarnand, porumbul inalt, totul foarte bine irigat, smochinul salbatic plin de roade si cactusi foarte inalti, cu frumoasele lor flori si fructe crescand pe marginea drumului.

Apropo de drumuri si de traseu in sine, asemenea serpentine si strazi inguste, care in terminau in scurt, nu am vazut nicaieri, nici macar pe Transfagarasan. Intr-un final am ajuns la Artena in jur de ora 18, tocmai la timp pentru a admira soarele ce se scufunda in mare.

Artena nu are obiective turistice, ea insasi este o atractie turistica. Poate o sa va uitati si la poze, o sa cititi ce am scris si veti spune : “Ei, si ce? Deci nu e nimic interesant acolo, nu vad de ce ai ales sa scrii despre asta.” Nu este chiar asa. M-am indragostit de Artena datorita autenticitatii ei, datorita frumusetii si nu in ultimul rand, datorita felului in care m-am simtit eu vizitand-o. In viziunea mea, acestea sunt cele mai importante lucruri la care trebuie sa te raportezi atunci cand vorbesti despre un oras.

Artena mi-a parut o veritabila Sighisoara italieneasca, si cum tobosarul si strajerul cetatii bat strazile in lung si-n lat, zi si noapte, asa ma asteptam eu, ca in orice moment, sa imi apara in fata gladiatori sau oameni in lungile straie romane, mergand alaturi de un magarus impovarat de saci. Incercati sa va imaginati intr-un asemenea loc si poate veti vizualiza Artena.

Strazile Artenei alcatuiau un fel de labirint ce ducea pana in varful cetatii, in mintea mea fiecare straduta fiind o piesa din jocul Tetris, insa acestea nu erau asezate astfel incat sa se dizolve, ci sa se completeze. Asfaltate pe alocuri, in rest doar piatra de munte, usor alunecoasa, si din ce in ce mai inguste si inclinate, pe masura ce inaintai. Am admirat cladirile batranesti care emanau aer medieval, florile din glastrele de pretutindeni, mirosul inconfundabil de spaghetti Bolognese si de pizza proaspat din cuptor, dar curios fapt, pana in varful cetatii, nu cred ca ne-am intalnit cu 5 persoane.

Apogeul vizitarii Artenei a culminat cu sosirea anevoioasa , dupa aproape o ora de urcat, la biserica locala, care din pacate, era tot inchisa. La o distanta mica de ea se afla si scoala, Collegiata di Santa Croce, fondata in anul 1663, unde invatau putinii copii din Artena.
Biserica si scoala pareau singurele cladiri cat de cat noi, sau cel putin, renovate. In rest, totul era original, rar vedeai o usa sau un geam schimbate. Poate ca Artena nu are importanta unui atractii turistice cum e Colosseum-ul, poate ca istoria nu s-a scris acolo, dar consider ca este ceva deosebit ce merita vizitat si va sfatuiesc sa o faceti daca aveti ocazia, pentru ca nu veti regreta.

Privind mijlocul de transport, nu sunt sigura ca exista trenuri/autobuze care sa ajunga in Artena, dar in orice caz, va recomand sa folositi masina personala/inchiriata pentru ca este mult mai avantajos si ca pret, plus ca va puteti bucura in voie de peisaje superbe. Sub nicio forma nu uitati aparatul de fotografiat, pentru ca veti imortaliza poze superbe, demne de pus in rama!

M-am simtit foarte bine in Latina Lazio, am ramas cu amintiri placute si pe viitor, daca voi mai avea ocazia, voi reveni cu placere.

Un articol de Doina Zamfir